Vizualizări: 0 Autor: Renny Data publicării: 2026-02-06 Origine: Site
Dulapurile de telecomunicații în aer liber sunt utilizate pe scară largă pentru a găzdui echipamente de comunicații în stații de bază, instalații pe marginea drumului și site-uri îndepărtate. Aceste dulapuri trebuie să funcționeze în mod fiabil în condiții de mediu provocatoare, inclusiv temperaturi ambientale ridicate, radiații solare și generare internă continuă de căldură.
Creșterea excesivă a temperaturii interne poate afecta negativ stabilitatea echipamentului, poate scurta durata de viață a componentelor și poate duce chiar la defecțiuni ale sistemului. Prin urmare, înțelegerea modului de estimare a creșterii temperaturii în interiorul dulapurilor de telecomunicații exterioare este un pas critic în faza inițială a proiectării sistemului.
Acest articol este destinat evaluării preliminare și conștientizării tehnice, ajutând utilizatorii să evalueze rapid riscurile de creștere a temperaturii în dulapurile de telecomunicații exterioare fără simulări termice complexe.
Creșterea temperaturii se referă la diferența dintre temperatura aerului din interiorul dulapului și temperatura ambiantă exterioară.
Creșterea temperaturii (ΔT) = Temperatura internă a cabinetului − Temperatura ambiantă
De exemplu, dacă temperatura ambiantă exterioară este de 35 °C și temperatura interioară a cabinetului ajunge la 55 °C, creșterea temperaturii este de 20 °C.
Această valoare este folosită în mod obișnuit pentru a evalua dacă răcirea pasivă este suficientă sau dacă sunt necesare soluții active de management termic.
Creșterea temperaturii în interiorul unui cabinet de telecomunicații în aer liber nu este determinată de o singură variabilă. Este rezultatul mai multor factori care interacționează.
Toate echipamentele electrice generează căldură în timpul funcționării. În dulapurile de telecomunicații în aer liber, cea mai mare parte a energiei electrice consumate de dispozitive este transformată în căldură. Cu cât consumul total de energie este mai mare, cu atât sarcina termică în interiorul carcasei este mai mare.
Dimensiunile dulapului joacă un rol important în disiparea căldurii. Dulapurile mai mari oferă o suprafață mai mare pentru transferul de căldură către mediul înconjurător, în timp ce dulapurile compacte tind să rețină căldura mai ușor.
Materialul dulapului afectează cât de eficient este transferată căldura spre exterior. Dulapurile metalice disipă în general căldura mai eficient decât structurile izolate sau cu pereți dubli. Acoperirile de suprafață și grosimea pereților pot influența și performanța termică.
Strategia de răcire utilizată în interiorul dulapului are un impact semnificativ asupra creșterii temperaturii. Convecția naturală, ventilația forțată, schimbătoarele de căldură și aparatele de aer condiționat din cabinet oferă toate niveluri diferite de capacitate de îndepărtare a căldurii.
Următoarea metodă oferă o abordare practică și ușor de înțeles pentru estimarea creșterii temperaturii în timpul etapei de planificare.
Mai întâi, determinați consumul total de energie al tuturor echipamentelor instalate în interiorul dulapului. Acestea includ dispozitive de comunicație, module de alimentare, redresoare și componente legate de baterie.
Suma acestor valori reprezintă sarcina termică internă totală, exprimată în wați (W).
Pentru a simplifica procesul de estimare, sarcina termică totală este împărțită la suprafața exterioară a dulapului.
Densitatea de căldură = Puterea totală (W) ÷ Suprafața dulapului (m²)
Densitatea căldurii oferă o modalitate normalizată de a compara condițiile termice între dulapuri de diferite dimensiuni.
În aplicațiile practice de inginerie, creșterea temperaturii tinde să crească pe măsură ce densitatea căldurii crește. În condiții de răcire naturale sau limitate, această relație este adesea aproape liniară în intervalele de funcționare tipice.
Făcând referire la o curbă de tendință a creșterii temperaturii, proiectanții pot estima creșterea așteptată a temperaturii interne pe baza densității de căldură calculate. Această abordare este utilizată pe scară largă pentru evaluarea preliminară înainte de efectuarea unei analize termice detaliate.
Următorul tabel oferă o referință simplificată pentru evaluarea nivelurilor de risc de creștere a temperaturii în dulapurile de telecomunicații exterioare.
| Densitatea căldurii (W/m²) | Creștere estimată a temperaturii | Ghid de evaluare |
| ≤ 150 | ≤ 10 °C | Răcirea naturală poate fi acceptabilă |
| 150–300 | 10–20 °C | Se recomandă ventilație îmbunătățită sau schimb de căldură |
| 300–500 | 20–30 °C | Răcire activă recomandată |
| ≥ 500 | ≥ 30 °C | Este necesar un aparat de aer condiționat din dulap |
Acest tabel permite proiectanților de sisteme să determine rapid dacă ar trebui luate în considerare soluții suplimentare de management termic.
Deși această metodă de estimare este practică și utilizată pe scară largă, nu ia în considerare toate variabilele din lumea reală. Factori precum radiația solară, tiparele fluxului de aer, locația instalării și condițiile climatice locale pot influența semnificativ temperaturile reale ale cabinetului.
Pentru aplicații critice, pot fi încă necesare simulări termice detaliate sau testare la fața locului. Cu toate acestea, estimarea preliminară rămâne un instrument valoros pentru luarea timpurie a deciziilor.
Pe baza creșterii estimate a temperaturii, pot fi identificate strategii de răcire adecvate:
Creștere scăzută a temperaturii: ventilație pasivă sau naturală
Creștere moderată a temperaturii: schimbător de căldură sau ventilație forțată
Creștere ridicată a temperaturii: Aer condiționat din cabinet
Estimarea precoce precisă ajută la evitarea atât a supraproiectării, cât și a performanței insuficiente, asigurând o funcționare fiabilă și costuri optimizate ale sistemului.
Estimarea creșterii temperaturii în interiorul dulapurilor de telecomunicații exterioare nu necesită calcule complexe sau instrumente avansate de simulare în faza incipientă de proiectare.
Înțelegând încărcarea termică internă, caracteristicile dulapului și comportamentul densității căldurii, proiectanții pot evalua rapid riscurile de supraîncălzire și pot selecta soluții adecvate de management termic. Această abordare formează baza pentru sistemele de telecomunicații în aer liber stabile și de lungă durată.
